Nu știu cum să îți spun, căci nu mai pot să fug
Să fug de adevăr, de ce nu sunt în stare
Degeaba mă ascund, degeaba râd, mințind
Viața mă respinge, nimic nu-i bun în mine
În mine-i numai vid, durere neîmplinită
Pe toți aș vrea să îi iert
De ce nu pot?
Ochii îmi ard cumplit, în gât pulsează frica
Pe toți aș vrea să îi iert
De ce nu pot?
R: Declarație de sinucidere
Te rog, te rog adu-mi acum scăparea.
Declarație de sinucidere
Te rog, te rog, rămâi acum cu mine.
Minciuna m-a strivit, m-a subjugat aievea
Și plâng după obsesii, urăsc seninătatea
Am strâns în mine totul, puterea ereziei
Și răzbunarea clipei, trufie neîmblânzită
M-am săturat de inutilul legii defăimate
De reguli regizate sub ritmul bogăției
N-am fost în stare, să schimb nimic în bine
Sunt un ateu al vieții
Plecat fără să știe.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente profunde de disperare și dorința de a scăpa de o viață percepută ca fiind lipsită de valoare. Vorbitorul se simte copleșit de minciună, obsesii și neputința de a schimba ceva în bine, culminând cu o declarație de sinucidere.