Oscilez între, să zbor sau să rămân la sol
M-ambiționez să văd color când totu-n jur e incolor
Mă simt nasol, îmi fac un ceai ca azi cobor
La subsol că am sufletul bolnav și plânge că-i e dor
Îmi reproșează că am uitat că nu mai știu ce-i ăla dor
Îmi reproșează că am greșit că m-am schimbat că-s un actor
Că nu arăt ce răni mă dor că nu apelez la ajutor
Și mi-am sudat gândul pe craniu de parcă aș fi sudor
Promit să mor, dar nu acum că-n primul rând
Am ceva de-ndeplinit cât mai am timp pe-acest pământ
Îmi bag acul în vene să-mi scot sânge să scriu pe perne
Rezolvări pentru coșmar că sunt neliniștit de-o vreme
C-am mușcat aripi de înger când un demon mi-a dat colții
Și am ucis vise frumoase tulburând liniștea nopții
Înaintând printre ruine, m-am tocit ca un sabot
Mi-am lăsat sufletul baltă și am cerut lecții de înot
Așa că stop, fă-mă nebun, spune-mi că-s prost
Că pentru un cuget am luptat și n-am dormit ca un robot
Am fost tras la răspundere că sunt ciudat când scriu pe foi
Dar diferența dintre noi e că sunt diferit de voi
Nasol când ceri curaj sau o mână de ajutor
Nasol că-n schimbul ăstora primești frică și spui că vor
Urma clipe mai bune cel puțin așa am crezut și eu
Că cică timpul vindecă dar timpul e dușmanul meu
Și încă mai sper încă trimit semnale către cer
Și vreau liniștea înapoi și inima aia din fier
Că tot încerc să mă descurc dar nu mai fac față la noduri
Tre’ să învăț să sar mai mult că viața nu-mi oferă poduri
Toți ne dăm cu presupusu’ când jocul ne taie pulsu’
Omul își pune întrebări dar uită să-și mai dea răspunsuri
M-am debarasat de voi, nu mai sunt nici oaia neagră
Mai târziu sau mai devreme lăsăm sufletul s-aleagă
Sensul versurilor
Piesa exprimă lupta internă cu remușcările și regretele. Artistul se confruntă cu propriile greșeli și cu sentimentul de a fi pierdut ceva valoros, căutând o cale de a se împăca cu trecutul și de a regăsi liniștea.