Primăvara a-ncolțit chiar în zodia oamenilor liberi
Și-am plecat pe drumul meu, am plecat spre libertatea mea
Am trăit cu visele și-am visat cum am știut mai bine
Și le-am iubit cu-adevărat, am iubit în viață dragostea
Hai cu mine acum în povestea mea
Când ne vom întoarce nu-ntreba.
Cine știe care-i taina omului, unde-i casa Domnului?
Cine știe unde se duc zilele, noaptea când le ia?
Cine știe care-i taina florilor, unde-i casa norilor?
Cine-mi spune vântul de ce bate-acum peste al meu drum?.
Omule care iubești, omule care asculți acuma
Nu-ți închide inima, crede doar în libertatea ta
De ai sufletul curat, gândul tău să zboare acum în zare
Uită tot ce te-a rănit, fără tine lumea n-ar fi ea
Hai cu mine acum în povestea mea
Când ne vom întoarce nu-ntreba.
Cine știe care-i taina omului, unde-i casa Domnului?
Cine știe unde se duc zilele, noaptea când le ia?
Cine știe care-i taina florilor, unde-i casa norilor?
Cine-mi spune vântul de ce bate-acum peste al meu drum?.
Cine știe care-i taina omului, unde-i casa Domnului?
Cine știe unde se duc zilele, noaptea când le ia?
Cine știe care-i taina florilor, unde-i casa norilor?
Cine-mi spune vântul de ce bate-acum peste al meu drum?.
Cine știe taina păpădiilor, zâmbetul copiilor?
Cine-mi spune unde se duc zilele, noaptea când le ia?
Sensul versurilor
Piesa explorează misterele vieții și ale naturii, căutând răspunsuri la întrebări fundamentale despre existență și libertate. Reflecția asupra efemerității timpului și a frumuseții trecătoare a lumii înconjurătoare.