Minte-mă din nou, spune-mi că exiști,
Cere-mi să îți dau tot ce-am clădit!
Zece sunt uitate, zece-am inventat,
Peste vieți curate umbre-am aruncat..
Dacă sunt aici numai ochii mei,
Nu vreau să ascund, focul din ei..
Singuri am trădat și moartea lumii-n noi.
Trei priviri ascunse, toate sunt acum.. două.
Norii apar și roșul curge-n ape adânci,
Se crapă munți și suflete sunt în pământ..
Doar durerea te poate trimite din nou,
La început, când cerul prea mult a tăcut!!!.
Simte-acum și tu, vântul ca un foc,
Șterge lacrimi vii de pe chipul mort.
Nimeni nu mai simte viața ca un dar,
Raiul e în lume, noi suntem în iad.. DA.
Sensul versurilor
Piesa exprimă disperarea și trădarea, explorând teme legate de moarte și suferință. Versurile sugerează o lume în care viața nu mai este prețuită, iar raiul și iadul coexistă, accentuând sentimentul de pierdere și durere profundă.