Văd în oglindă toți anii mei de până acum
Călătoria, pașii pe-al vieții mele drum!
Sunt valuri și râuri, sunt și-n cer stele ce pier;
Soare ce apune în abis.
Sunt vară toridă sau iarnă grea, rece și rea;
Toamnă ce vine ca într-un vis.
Fericire sau tristețe?
Am fost fără să știu
Și știu fără să fiu
Sunt așa cum mă vedeți și voi!
Sunt locuri-n care m-am născut
Ce am aflat și ce-am făcut
Ce am iubit și ce-am văzut!
Sunt toți cei care vor veni
Sunt locuri-n care voi trăi
Și unde mă voi odihni!
Sunt cina de taină, al tău gând
Vorbe în vânt
Sunt și credință și mister.
Sunt multe de piatră sunt la un loc
Apă și foc!
Suflet din lume și din cer.
Fericire sau tristețe?
Am fost fără să știu
Și știu fără să fiu
Sunt așa cum mă vedeți și voi!
Sunt locuri-n care m-am născut
Ce am aflat și ce-am făcut
Ce am iubit și ce-am văzut!
Sunt toți cei care vor veni
Sunt locuri-n care voi trăi
Și unde mă voi odihni!
Sensul versurilor
Piesa este o introspecție asupra vieții, cu bune și rele, trecut, prezent și viitor. Vorbește despre acceptarea destinului și despre călătoria sufletului prin lume.