Luminile ce-au ispitit
Și hrană unui veac au dat,
Cu ev de iarnă ce-a venit,
În somn adânc s-au cufundat.
Spre luptă, nici nădejdi, nici har,
Doar, în meschină răzvrătire,
Pe gând abraș, de rugi altar
Și-a suferinței pomenire.
28 februarie 1892
Sensul versurilor
Piesa evocă un trecut glorios, acum adormit și învăluit în suferință. Este o meditație asupra pierderii și a amintirilor dureroase.