Demult, în dragoste luminile-au pălit:
Nici bucurii cu lacrimi, nici la suspin răspuns;
Grădini sunt veștede, iar visuri au murit,
În inimi, ca de miere, veninuri au pătruns.
Mă lasă deci și pierde-mă în gloate!
La ce, de mine bolnavă, te-ntorci mereu,
Păreri de rău să-nșiri și să te plângi de toate?
Mi-i greu. O, cât de greu mi-i… Cât de greu!.
24 iunie 1891
Sensul versurilor
Piesa exprimă dezamăgirea profundă și suferința cauzată de o iubire pierdută. Vorbitorul descrie un trecut în care lumina iubirii s-a stins, lăsând în urmă doar amărăciune și regrete, cerând eliberare din această stare dureroasă.