Traian Demetrescu – Copii

E un copil! E o copilă!
Sunt amândoi copii!…
Iubirea lor e o idilă,
Cum sunt prin poezii..
Furiși se întâlnesc adese,
Și el îi recitează
Sonete din Musset culese;
Ea tace și oftează..
El cu o vorbă mintea-i fură
Și-o farmecă, șiretul!
Dar se lovește peste gură
Că i-a șoptit secretul..
Cu șoapte calde și timide
Iubirea lor și-o-ngână,
Iar întâlnirea lor se-nchide
C-o strângere de mână.
Se hotărăsc în ziua-a două
Să se revadă iarăși..
Iubirea lor e vecinic nouă,
Deși sunt vechi tovarăși.
Și setea patimei aprinsă,
Din ochi li se revarsă:
Ea pleacă de durere-nvinsă,
El, cu simțirea arsă!.
Iubirea lor e o idilă,
Cum sunt prin poezii:
El un copil! Ea o copilă!
Sunt amândoi copii!