Drag mi-i mie să stau vara
În munții de la Nucșoara,
Să urc plaiul gâfâind,
Văi, poiene să colind,
Să mă uit cântând la ape,
Oi din munte să se-adape.
Și să pasc mioarele
La Malul cu Florile,
Munte veri am tot vărat
Sus în muntele cel ‘nalt,
Cu luna, cu soarele
Și cu căprioarele.
Sus în vârful muntelui,
Sub cetina bradului
Și stam jos lângă tufan,
Cântam doine din caval.
Foaie verde de trifoi,
Drag îmi e cioban la oi,
Să pasc oile-n zăvoi,
Să pasc oile-n zăvoi,
Trei zile și-o săptămână
Să nu las băta din mână
Și să pasc mioarele
La Malul cu Florile.
Sensul versurilor
Cântecul evocă o imagine idilică a vieții la munte, cu accent pe frumusețea naturii și bucuria simplă a traiului în armonie cu aceasta. Naratorul își exprimă dragostea pentru peisajele montane, activitățile pastorale și tradițiile locale.