1. Ești mai viu decât tu crezi
Dar ce-ai fost tu nu mai vezi
Nu înțelegi că ai pierdut
Ai pierdut tot ce-ai avut.
2. În pădure sunt doar eu
Umbră neagră, suflet greu
Vuiet jalnic și pustiu
Oare-s mort sau mai sunt viu?
3. Nu te mai gândi-n zadar
Nu-ți mai plânge de amar
Taci și-ntinde-te sub crengi
Te vei odihni pe veci.
4. Unde-i visul zămislit?
Unde oare am greșit?
De ce soarta-i crud acum?
Unde să găsesc un drum?
5. Arde lemnul și trosnește
Ard și eu cu el pe jar
Flăcările-mi ard obrajii
Vinul fierbe în pahar.
6. Fraților plecăm la luptă
Suntem treji în zori de zi
Plâng iubitele în poartă,
Mamele pe ai lor fii.
7. Strigat, vuiet, geamăt surd,
Sabii, coifuri, cai căzând
Trupuri sfărtecate crud,
Se zbat pe pământul ud.
8. Scrumul, jarul și pădurea
Frații mei de sânge iar
Lovesc fierul și securea
De la zei primite-n dar.
9. Caii ard de nerăbdare
Freamătă adânc pe drum
Vor s-alerge-n goana mare
Să se prindă-n praf și fum.
10. Nu mai căuta-n trecut
Ai fost dur și de temut
Acum frânt, trist, doborât,
Vlagă nu mai ai în trup.
11. Nu pot să rămân, să plec
Prizonier în propriul cerc
Doar mă zbat, mă chinuiesc, plâng
Evadez, dar doar în gând.
12. Un coșmar ce se destramă
Într-un ceas târziu de toamnă
Lungi suspine, lacrimi, șoapte
Dângăte de clopot moarte.
Sensul versurilor
Piesa descrie declinul unui erou, bântuit de trecut și regret. El se confruntă cu moartea și cu pierderea identității sale, căutând un sens într-o lume sumbră și plină de suferință.