Strofa 1:
Din momentul în care am pus pixul pe coală am
Doar un cuvânt, restu-i pagină goală.
Mi-aduc aminte de mine prima oară
Când mă văd în oglindă, spart de oboseală.
Astea-s cearcăne de la tonele
De zile pe care mi le-am pierdut pe zone
Diferite stări pe care le-am notat pe ciorne
Și pentru asta tre’ să-i mulțumesc și lui Capone.
Că are încredere în mine, stă în prima linie
Și-i mulțumesc Lui Dumnezeu că mi-a dat o familie
Îl am pe tata care mă iubește, îmi vrea binele
Și-o am pe mama care mă îmbată cu vanilie.
Dar uneori nu găsesc
Răspunsuri la întrebări în care mă regăsesc
Și poate nu reușesc
Să îți arăt de fiecare dată cât te iubesc.
Refren x2
Dar poate și tu cândva o să mă vezi zâmbind
Și poate că și tu o să înțelegi ce simt.
Strofa 2:
Și poate unii nu-nțeleg
C-au fost momente peste care n-am putut să trec
Da’ trag de mine, mă hrănesc
Cu persoanele din jurul meu din asta mai trăiesc.
Și fac tot ce pot să respir în continuare
Că prin muzică văd o bună atenuare
La problemele, durerile pe care le am
Că mă bag la chestii la care n-ar trebui. (Ne-am!)
Încet, încet se schimbă decorul
Se pune praful, heblu.
Asta-i adevărul!
Nu mă mai ține motorul
Și nu o lua de parcă mă plâng sau îți cer ajutorul.
Astea sunt zilele, clipele
Momentele frumoase și penibile
Și poate că nu am mai spus
Dar îmi e dor de tine și să ne vedem cu bine sus!
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de dor și reflecție asupra trecutului, dar și speranța pentru viitor. Artistul își exprimă recunoștința față de familie și dragostea, dar și dificultatea de a comunica aceste sentimente.