Floarea a obosit să miroase.
Sătul,
că de ce am pus-o pe masă, dracului.
Ostenind să aibă umbră,
mai mare decât în grădinărit
și a obosit, când n-am observat-o.
Doar am zărit.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema indiferenței față de frumusețea naturală și efectele acestei neglijențe. Metafora florii obosite sugerează o pierdere a vitalității și a sensibilității în fața unui mediu insensibil.