Dumnezeu a stat după mine,
ca să-l ajung am înconjurat globul
……………….
……………….
M-am târât. Neclintit, Dumnezeu
m-a privit, n-a vrut să mă ridice sus.
Vroia să înțeleg, liber sunt,
voi avea forță de necrezut.
M-a ajutat, precum nu s-a putut.
Doar o flacără, fără cenușă.
Cât adevăr, atât alint, suflu.
Pe mine așa, m-a lăsat nălucă.
Trupul slab, să-l păzească frica!
Dar aștept zâmbind perechea,
în mine un fidel e deghizat
în lumea pierdută în neant.
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie spirituală dificilă, în care personajul se simte urmărit de Dumnezeu. În cele din urmă, înțelege că Dumnezeu nu dorește să-l salveze, ci să-l ajute să-și găsească propria forță și libertate interioară, transformându-l într-o nălucă puternică, dar vulnerabilă, care așteaptă cu speranță împlinirea.