M-ai făcut din nou să simt,
M-ai aruncat în aer,
Mi-ai dat foc la suflet,
Ca la un smoc de paie.
M-ai decupat din lumea-n care trăiam,
Mi-ai găsit liniștea și-ai aruncat-o peste geam, yee.
M-ai făcut să cred în noroc.
Ți-a reușit să oprești timpul în loc,
Din trecut la pieptul tău,
Ți-a rămas un pic de scrum,
Dar te rog să-mi dai o șansă,
Nu fugi acum.
Oprește-te și spune-mi
Că am un loc aparte-n inima ta.
Și fă-mi un semn în caz că m-am pierdut,
Când nu am să mai văd lumină în ea,
Am să mă rog la cer ca să te uit.
Sunt un călător, caut adăpost,
În inima ta, da, în inima ta.
Un căutător de liniște și flori,
Pentru muzica mea, muzica mea.
Stelele apun, urează-mi drum bun.
Știi că pentru mine,
Inima ta se măsoară în ani lumină,
În ani lumină.
Fără tine nu am artificii, n-am culori,
N-am zi, n-am noapte, nu am sărbători,
N-am vise, spune-mi dacă tu le ai.
Fără tine-s ca o piesă de Crăciun în luna mai, yee.
Drumul meu e lung, dar e plin de stele,
Și de șoapte dulci, și de cuvinte grele,
De proze și de versuri pe foi,
Din care devenim din eu și tu, noi.
Oprește-mă și spune-mi
Că am un loc aparte-n inima ta.
Și fă-mi un semn în caz că m-am pierdut,
Când nu am să mai văd lumină în ea,
Am să mă rog la cer ca să te uit.
Sunt un călător, caut adăpost,
În inima ta, da, în inima ta.
Un căutător de liniște și flori,
Pentru muzica mea, pentru muzica mea.
Stelele apun, urează-mi drum bun.
Știi că pentru mine,
Inima ta se măsoară în ani lumină.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința profundă de a regăsi o conexiune pierdută. Naratorul se simte pierdut fără persoana iubită și caută un semn, un adăpost în inima acesteia, simțind că inima persoanei iubite este nemărginită ca distanța măsurată în ani lumină.