(A mennyei páncélvonat).
Noaptea,
Când războinicii obosiți stau de strajă în fața porții în construcție,
Cel mai chinuit dintre ei se prăbușește înfundat la pământ,
Inima lui gonește pe șine
Și din gara amețitoare a luminilor
Pleacă în viteză trenul blindat al cerului.
Cu mânie detună trenul blindat,
Dar nu-l aud decât păunii și-și desfac deasupra-i coada
Și din bateriile sale curge șiroaie
În sângele tinerilor iubirea.
Pentru că trebuie să lupți și-n moarte:
Viața obosită nu poate duce toate luptele –
Când încă eram proaspăt viu,
De ce n-ai năvălit atunci în inimă,
Mai bătăios, tren blindat al cerului!.
mai 1926
Sensul versurilor
Piesa exprimă chinul unui războinic obosit, care simte că viața nu-i mai oferă șanse de luptă. El regretă că nu a trăit cu mai multă intensitate și că nu a luptat mai aprig pentru ceea ce își dorea.