Tu, singuratică și-albastră,
Rătăcitoare-n infinit,
La ce mă chemi necontenit
Acolo-n colțul de fereastră,
Să te ador înmărmurit?..
Și spune-mi ce-nrudită vrajă
Și ce îndepărtat mister
Mă face pururi să te cer
Deasupra capului de strajă,
Stea singuratică pe cer?..
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de singurătate și contemplație, adresate unei stele. Naratorul se simte atras de această stea, văzând-o ca pe un simbol al misterului și al infinitului, dorind să înțeleagă legătura specială pe care o are cu ea.