Se tânguiesc
Tălăngi pe căi,
Şi neguri cresc
Din negre văi,
Plutind pe munţi..
La făgădău,
La Vadul-Rău,
Sus, la răscruci,
Vin trei haiduci
Pe cai mărunţi..
Grăiesc încet.
Un scurt popas –
Şi spre brădet
Pornesc la pas
Cei trei călări..
Sus, peste plai,
Tăcutul crai
Al nopţii reci
Umbrind poteci,
Se-nalţă-n zări..
Şi neguri cresc,
S-anină-n crăngi; –
Se tânguiesc
Şi plâng tălăngi
Pe căi pustii..
Se duc uitaţi
Cei trei fârtaţi,
Săltând în şa,
Plutind aşa,
Ca trei stafii..
Dar când ajung
La cotituri,
Un chiot lung
Din mii de guri
Dărâmă stânci..
Haiducii mei
Doinesc toţi trei:
Şi clocotesc,
Şi hohotesc
Păduri adânci..
Sensul versurilor
Piesa descrie o atmosferă melancolică, urmărind un grup de haiduci prin peisaje montane misterioase. Ei sunt însoțiți de sunetul tălăngilor și de umbrele nopții, evocând un sentiment de uitare și de legătură cu natura.