Trecea în cârjă sprijinit
Pe ulița pustie,
Și-n caterincă, ostenit,
El învârtea necontenit
O veche melodie.
Era un cântec ce-l știam
De-acasă, dintr-o seară..
Cum l-ascultam pierdut la geam,
Mi se părea că mă vedeam
La noi, acasă, iară..
Și-atâtea lucruri s-au ivit
În mintea mea cu dânsul!
Dar când bătrânul gârbovit
Sfârși romanța, m-a lovit
Pe negândite plânsul..
Sensul versurilor
Piesa evocă sentimente de nostalgie și melancolie prin intermediul unei romanțe vechi interpretată de un bătrân. Ascultarea cântecului trezește amintiri puternice din trecut, transportând ascultătorul înapoi în copilărie și la căminul familial. Finalul aduce un sentiment de tristețe profundă.