Dragostea îmi soarbe tot
Sângele din vene
Și sunt atât de-atras de tine
Da’ sper că nu dau semne..
Îngenuncheau și Zeii-n fața ta
Voiam pe altă fată.
Și suferisem după ea.
Parcă o viață-ntreagă
Am rupt coaste din ei
Și i-am făcut altar din ceruri
Dar acum tre’ o să ucid
În miliardele de feluri.
Poate și tu mă vei ucide
Dar va fi o plăcere
Să mor din cauza ta..
Tu nu faci parte din stele
Ești mai mult decât aș putea vedea, sau auzi
Mai mult decât mi-aș putea dori sau scrie în poezii.
Am jurat c-o să renunț să simt din clipa aia
Când plângeam și-n juru’ meu mă mângâia doar ploaia
Vreau să te sărut pe gât și să te țin în mână
Să-mpărțim aceeași inimă și-același noapte bună.
Mi-e teamă să-ți spun toate astea.. că poate aberez
Chiar dacă nu e așa.. eu prefer să visez
Pune-mă să fac orice să-ți demonstrez.
Și chiar de nu crezi ai să vezi.
Când mașinile se pierd în aglomerația urbană
Eu stau liniștit pe pernă și tu-mi ești o ramă
De tablou în care te pictez așa cum nu te-ai mai văzut
Te iubesc enorm de mult, semnat un necunoscut.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dragoste intensă, aproape obsesivă, care aduce atât plăcere, cât și suferință. Naratorul este dispus să facă orice pentru persoana iubită, chiar și să moară, dar se teme să-și exprime sentimentele direct.