Să încep cu începutul, fac dezastru, frate, haos.
Ești haios, chitros, nu prea ești prietenos, parcă-anost.
Mă lovesc decât de coarde, parcă trăiesc în chitară,
totusi muzica-mi e viață, n-o să las asta să moară.
Arta ne separă, și încep să văd totul mai clar,
mă simt legat la ochi, o realitate virtuală-mi trăiesc viața în VR.
N-o să-mi las sufletul să moară iar, corpu-mi nu-i cimitir,
multe versuri am pe țeavă, doar așteaptă-mă că vin.
Încă nu-l știți pe Florin, plin de venin, iar eu cu el devenim
o hienă cu sânge rece, deci ferește-te când ne întâlnim,
că o să pleci acasă bătut și troncănind ca o mașină la man-a doua,
începe să curgă cu sânge pe tine ca roua.
Și totuși ca noi au fost mai mulți dar nu s-au decis între ei
și-au început să se iubească ca Hitler și acei evrei,
se trăgeau de codițe și de asta i-am numit femei
și sincer să vă zic, cred că se și futeau între ei.
Sunt semne peste semne, asta ce poate să-nsemne?
Viața-i blestemată oricum, 1-0 baba cu blesteme,
niște schilozi pe trapanele, parcă trași din desene,
când vă aud sincer mă duceți cu gândul la lesbiene.
Vă invit la un album, și la un păhărel de vin,
cântăreții p***i mele, hai măcar să ne cântărim,
că vă dau și avantaj, urcați toți odată, tata,
eu vă las decât o piesă, și aia neterminată.
Încă o p***ă schiloadă, ce crede că-mi face față,
săraca fată, dar tot ce poate să-mi facă e o moacă
și aia cam supărată, dar am doza adecvată,
o scuip în ochi să nu mai fie deocheată.
Totuși viața-i colorată, băi rasiștii p***i mele,
vă arunc un curcubeu să vă umplu de sechele,
pe voi vă las pe altă dată,
nu sunteți pregătiți pentru albumul ăsta, rămâneți la Marea Neagră.
Sensul versurilor
Piesa este o introducere agresivă, în care artistul își afirmă superioritatea și critică societatea și alți artiști. El se prezintă ca o forță distructivă și își invită ascultătorii să se pregătească pentru un album plin de controverse.