Nu adormi încă. Privește-n beznă
și nu regreta, că somnoros umblă:
muzica de primăvară, în aversă,
sub geamul nostru răsună.
Deja peste ulițe cerne Luna,
un nor obosit e gonit d-un vânt,
și burlanul turtit, întruna
dă în clocot, tot sună un cânt.
Auzi? Cântul tălăngii,
cu dangătul fin e rudă.
Acum în albastrul nopții,
ca xilofonul răsună.
Acum slăbit, cu țuruit delicat:
gura de porumbel gângurește.
Băiatul se ridică-n pat
și fermecat zâmbește.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă nocturnă liniștită, în care muzica primăverii și sunetele subtile ale nopții creează o atmosferă magică. Un copil, trezit de aceste sunete, este fermecat de frumusețea nopții.