Apollo – Melomaniac

O t***ă n-o să mă schimbe niciodată,
Tot ce fac și ce-am făcut, fac pentru artă.
Sunt real, rămân real, plecat din stradă,
Iubirea-i reală, dar mulți n-au ochi s-o vadă.
Sunt mulți ce-mi ziceau de mic c-o să mă facă,
Să vezi că pustiul ăla de-acum o să le-o întoarcă.
N-au cum să m-atingă, am inima curată,
Cu răutatea n-ajungi bine niciodată.
Scriu o carte din sentimentele mele,
N-ai știut s-o citești, te-ai jucat cu ele.
Sunt un visător, arunc cuvinte grele,
Am trecut demult peste visele rele.
Merg în față, doar în față, n-am probleme, ey,
Am trecut în viața asta prin multe dileme, ey,
Dar nu m-au oprit deloc, am trecut peste ele, ey,
Sunt ceea ce sunt fiindcă ce sunt c-am dat cu pieptu-n ele, ey.
Și nu mă opresc, mă duc direct în față,
Viitorul meu e scris ca pe-o prefață.
Din greșeala mea, copile, ia și-nvață,
Las lecția asta-n urmă ca pe o povață.
Suntem contra timp și contra sentimente,
Tarfele astea nu profită de momente.
Timpul trece și toți ne schimbăm la față,
Mă uit în jurul meu și mi se face greață.
Am pierdut mulți oameni dragi,
De-asta am intrat în panică.
Dacă intri-n viața mea,
Te rog nu-mi pierde timpul, fă.
Versurile mele, analiza e semantică,
Mi-am scris pe o foaie o sintagmă de gramatică.
Am trecut peste depresii, am acum o tactică,
Pasiunea mea în lumea asta nu prea romantică.
Fato, te rog, uită-mă, am lirica-n sânge, huh,
Scriu de dimineață până seara, nu-mi ajunge, huh.
Uită-mă, uită-mă, am sânge în palme, că
Sunt un melancolic și nimic nu mă mai vindecă.
Uită-mă, iartă-mă, știu că am plecat și că
Am lăsat răni prea adânci și timpul nu le vindecă.
Uită-mă, simte-mă, sunt tot aicea, crede-mă,
Simte-mă că sunt în fața ta, te rog ascultă-mă.
Scriu și foi, dar tot nu pot
Să îți mai scriu, și știi tu că
Sunt un melomaniac
Și doar asta mă vindecă