Făptura ta de pasăre maiastră
Fără putință parcă de rostit
Se oglindea-n priviri ca o fereastră,
A sufletului mult prea-ndrăgostit.
Și-n toată viața mea de mai-nainte
Își dă uitării gândul fără grai,
Descoperind în vis cât de cuminte
Și cât de-aproape încă îmi erai.
Refren:
Prin grădini de crini în floare
Umbra mea și umbra ta
Dorm în soare de-amirare
Până când nu i s-o-nopta.
De-atunci încoace totul mi se pare
Un fel de boare care-adie blând
Peste mirarea crinilor în floare
Asediați de fluturi până când
Nectarul lor ucigător de dulce
S-a strămutat ușor în carnea ta,
Făcându-i-se frică să se culce
Din pricina că te-ar putea uita.
Refren:
Prin grădini de crini în floare
Umbra mea și umbra ta
Dorm în soare de-amirare
Până când nu i s-o-nopta.
Sensul versurilor
Piesa exprimă nostalgia și dorul față de o iubire trecută, idealizată și asociată cu imagini ale naturii. Amintirea persoanei iubite persistă ca o umbră, iar teama de a o uita este omniprezentă.