Te-aș fi iubit, cum n-am mai fost,
Ca un soldat în plin război..
Dar, uite plouă fără rost,
Iar între noi.
Și într-o seară nu știu cum,
Când unul vine și-altu-i dus,
Noi rătăcim pe-același drum,
În sens opus.
Refren: Ne răscolește timpul, femeie,
Pe un peron vechi de gară,
Tu Iliada, eu Odisee,
Scrise de mult într-o vară.
Te-aș fi iubit ca un pindar,
Ivit la drum în calea ta,
Dar, uite trece în zadar,
Altcineva.
Suntem și noi ca două punți,
Pe apa unui singur dor,
Dar despărțiți de niște munți,
Întâmplător.
Ca un copil te-aș fi iubit,
Ce fură mere din vecini,
Uitând că totul e păzit
De-un gard de spini.
Și vara ce ne-a logodit
Cu murmur de flori împurpurat
Ori a plecat, ori n-a venit
Cu-adevărat.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre o iubire care nu s-a concretizat, despre șanse pierdute și despre regretul unei veri promise care fie nu a venit niciodată, fie a trecut fără a fi trăită cu adevărat. Metaforele puternice subliniază distanța și imposibilitatea de a depăși obstacolele din calea acestei iubiri.