Încotro mă îndrept
Nici nu știu
Nici nu-mi pasă
Hieroglife-n piept.
Dincolo de trecut
zace prezentul
neatins de neant
viitor și strănut.
Un fir întins
De-o paiată
stele-n priviri
peste mine au nins.
Ref: Nu-mi pasă de mine
Nu-mi pasă de voi
Nu-mi pasă că ninge
Nu cred în noroi
Nu vreau să mai caut
Nu vreau să găsesc
Un cântec de flaut
Nu știu să obosesc.
Unde dracu-i Nordul
A nins peste semne
Sunt lacrimi în zâmbet
Și râd ca prostul.
Țin sudul în mâna stângă
și un indicator
Oare cât e ceasul
Conștiința strigă.
E estul din suflet
Unde soare răsare
Din vest strigă zile
Iar șoapta e urlet.
Ref.
O inimă-n patru
de fir despicată
rațiuni compromise
ideea e faptul.
Și zic că nu-mi pasă
Iubesc sunt iubit
unde-i busola
am uitat-o acasă.
Ref x2.
Un rege fără regat
Care va cânta
Un rege fără regat
Un Prometeu modern
Asta sunt eu.
Și-așa refuz să îmi mai cânt
E doar o cutie efemeră
Închid un vis într-un cântec brut
E viața acolo, ce dilemă
Sensul versurilor
Piesa exprimă o căutare interioară confuză și o stare de indiferență aparentă față de lume și de sine. Naratorul se simte pierdut, dar continuă să caute un sens, chiar dacă refuză să se lase copleșit de greutăți.