Aseară m-am așezat pe vine
Și-am început să-mi construiesc un castel
Nu-mi trebuia var, nu-mi trebuia jertfă și nu-mi trebuia cărămidă
Voiam un castel doar pentru mine
Am început să-l construiesc
Baza am făcut-o din idei iar zidurile din vorbe
La început nu am vrut ferestre pentru că nu aveam curajul cu care să le construiesc
Apoi am făcut creneluri înalte pe care le-am modelat cu eu
Coridoarele lungi mă speriau la început dar am descoperit în ele iubirea
Un singur lucru am omis… să ies
M-am uitat pe mine înăuntru
Și-acum stau și încerc să construiesc ferestre
Sensul versurilor
Piesa descrie procesul de auto-construire a unei lumi interioare, un castel metaforic, dar și regretul de a se fi pierdut în ea. Naratorul realizează că s-a închis în sine și acum încearcă să găsească o cale de ieșire.