Ploaia este gălăgioasă
Afară și aici înăuntru
Este gri
Ziduri întunecate mi-au blocat ieșirea
Luminile se sting
Închid toate ușile
Camera plină de viziuni de la tine
Ritmul inimii mele face podeaua să vibreze
Nu mai am nimic de pierdut.
Whoo Whoo
Lăsați-ne să fugim
Undeva viitorul nostru a început
În spatele orizontului
Whoo whoo
Lăsați-ne să fugim
Până când noaptea se va lumina
Și până când ultima ploaie
A lumii
Cade peste noi.
Merg pe șine
Mă las târât împreună cu norii
Și număr fiecare pas
Fără însemnătate
Spre un loc sau altul.
Nu știu ce vine
Nu știu a fost
Știu doar
Că tu nu mai ești acolo
Vântul mă trezește
Realizez că alerg.
Cât de adânc este prea adânc?
Cât de departe este prea departe?
Unde este începutul
Și sfârșitul timpului?
Da-mi un motiv
Te rog du-mă acolo
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de a scăpa de un prezent apăsător, marcat de pierdere și incertitudine. Protagonistul caută un viitor mai bun, dincolo de orizont, sperând într-o eliberare finală.