Maică, dac-ai fi știut
Ce-i dorul pe pământ
Mai bine m-ai fi făcut
Izvoraș necunoscut.
Izvoraș cu apă lină
Toți feciorii ca să vină,
Să vină dragostea mea
Să ia apă și să bea.
Să-mi vină dragul, să vină
Să bea din apa lină,
Apă lină și curată,
Printre pietre strecurată,
Printre pietre strecurată
Și cu dor amestecată.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă regretul profund al unei persoane care, cunoscând intensitatea dorului, ar fi preferat să se nască sub forma unui izvor, oferind alinare celor însetați și, implicit, celui drag. Apa izvorului devine o metaforă pentru dorul însuși.