Ce dacă vine primăvara
Atâta iarnă e în noi
Ca martie se poate duce
Cu toți cocorii înapoi
În noi e loc numai de iarnă
Vom îngheța sub ultim ger
Orbecăind pe copci de gheață
Ca un stingher spre alt stingher.
Și vin din patriile calde
Cocorii toamnei ce trecu
Și cuiburi și-au făcut la streșini
Și lângă mine nu ești tu.
Schimbări mai grave decât moartea
Au fost și sunt și vor mai fi
La mine-n suflet este vifor
Și vin nebuni să facă schi.
Și ninge până la prasele
Ninsoarea-mi intră-n în trupul tot
Un dans de oameni de zăpadă
Ce îmbrățișarea n-o mai pot.
La noi e iarnă pe vecie
Doi foști nefericiți amanți
Ia-ți înflorirea, primăvara
Și toți cocorii emigranți.
Primăvara, care-ai fost
Nu veni, n-ai nici un rost
Poți să pleci suntem reci
Iarna ne-i pe veci.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de melancolie profundă și respingere a primăverii, simbol al renașterii și speranței. Vorbitorul se simte captiv într-o iarnă interioară, marcat de pierdere și incapacitatea de a se bucura de frumusețea vieții.