Biruitor de lifte și jivine,
Așteaptă darz, la rându-i biruit,
Și ochii lui, de patru timpuri pline,
Înghemeniti pe zare, n-au dormit.
Pe locul unde și-a răpus vrăjmașii
Iar slava lor țărâna a căzut,
S-au arătat, în urmă, în sânge, pașii
Curteniilor șireți ce l-au vândut.
Închis în turnul morții din poruncă,
Prințul e-ntreg, dar gândurile-l dor,
Ca niște vulturi negri ce-și aruncă
Între cotețe rotirile lor.
Puterea lui întreagă și vitează
Ascultă-n noaptea de safir și lut,
Din depărtare, calul că-i nechează,
Care prin adieri l-a cunoscut.
Și când îl rod păduchii câteodată
Pe dedesubtul platoșei domnești,
Prințul te simte, spadă fermecată,
Prinsă de șold, c-ai tremurat și crești
Sensul versurilor
Piesa descrie un prinț captiv, trădat de curteni, care așteaptă eliberarea. El este chinuit de gânduri și își amintește de puterea sa trecută, simțind legătura cu calul său și cu spada fermecată.