Dă-mi durere și prigoană,
Dă-mi otravă cât îți place,
Ține: milă și pomană,
Ține har și ține pace.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o acceptare stoică a suferinței și o renunțare la confort și pace. Vorbitorul pare să îmbrățișeze durerea ca pe o formă de purificare sau sacrificiu, respingând mila și harul.