Albastrul din ochii tăi…
Mă fac să-mi regăsesc speranța
Mereu, când mă uit în ai tăi ochi
Că ești vântul, ce oprești furtuna.
Inima-mi prinsă ca o insectă-n plasă
Așteaptă-n neputință să fie devorată.
Și-am plâns pentru ei…
Pentru trandafirii, ce-nfloresc din sângele tău
Ca niște împărați romani, ce erau;
Înălțându-se-n această lume muritoare.
În miez de noapte,
Vad lumina din ai tăi ochi, angelici,
Ce-mi par stele de pe Cer
Căzând, peste trupul sfâșiat al meu.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dragoste profundă, dar și un sacrificiu dureros. Vorbitorul găsește speranță în ochii persoanei iubite, dar suferă și pentru sacrificiul acesteia, comparat cu trandafirii ce cresc din sânge.