Înger alb al întunericului, te văd…
Cum veghezi pentru cel lăsat în mâna Domnului…
Din întuneric, luminezi ca o stea pe cer
Pentru trupul meu, rupt de Cer.
Înger alb, sunt învăluit în misterul tău
Ai ieșit din spuma mării ca Zeița Frumuseții
Și încerci s-aduci prin frumusețea și farmecul tău
zâmbetul, pe chipul mortului tău.
Speram să te fac iubita mea;
Dar Moartea, m-a găsit înaintea ta
Doar tu mai veghezi pentru mine
Când sunt singur, rece în pământ.
Înger alb, iubirea mea întunecată;
Ești pazitorul trupului meu ca de plumb
Ce mă păzești în Eternitatea întunecată,
Și mi-ai luat inima ca de plumb.
Sensul versurilor
Piesa descrie un suflet pierdut, vegheat de un înger după moarte. Naratorul exprimă regretul că nu a putut trăi iubirea cu îngerul, acesta devenind paznicul său în eternitate.