Nwanda – Divina Comedie

E criză în lume, lipsă de compasiune,
Ma cheamă Tata, tre’ să plec în misiune.
Spun Doamne ajută, în gând o scurtă rugăciune
Și pornesc spre Iad plin de intenții bune.
La miez de noapte, pe străzi fără lumină,
Paradisul pierdut, mă cam pierde-n întuneric,
Sunt slab de înger și îngerul e de vină,
Că demonul din mine mă face mai puternic.
E frig și vreme rea, dar nu îmi pasă,
Stau într-o cafenea cu diavolul la masă.
Ma privește și rânjește, de parcă mă aștepta
Și am senzația că-i deja c-un pas-naintea mea.
E groasă, sper să nu dau de belea,
Și să nu mă pună dracu’ să dau din casă ceva.
Îmi zic „Nu te panica, ai aliați de partea ta! „,
Dar ce nu știu eu e că el i-a cumpărat deja.
„Îți dau tot ce vrei, tot ce vrei:
Bogăție, glorie, putere, femei,
Un loc în istorie printre regi și zei,
Eternă victorie, zi-mi dacă le iei! ” (x2).
„Îți dau tot ce vrei! „,
Dar eu nu vreau ce vrei să-mi dai tu,
Raspunsu-i nu, n-o să-mi vând sufletul.
Am un plan să te distrug, nu să-ți fiu complice,
Și ia aminte, nu sunt singur inamice.
Am cu mine trei ași grei, toți flămânzi ca niște lei,
Așa că da-mi voie să-ți prezint pokemonii mei:
Ea e Credința, e de neclintit și fii convins
Că o să-mi aducă biruința.
Mi-e ca o fiică, o am de când era mai mică,
Și am crescut-o fără frică,
Dar totuși în caz că pică,
Îl am pe fratele Curaj,
În stare să doboare ziduri,
Nu-i trebuie anturaj, se descurcă bine singur.
Și-n caz că plănuiești un sabotaj,
Ca să-l scoți din peisaj
Și s-aduci în lume drama.
E doar miraj, tot rămân în avantaj,
Că port dragoste în suflet și ea o să-nvingă teama.
Da-mi tot ce vrei, tot ce vrei,
Dar reține, nu sunt unul dintre atei.
Și nu sunt unul dintre cei ce stau cu mâna-ntinsă,
Dacă vreau ceva, îmi iau. (x2).
Așa că Doamne, Doamne, Doamne,
Vin-o ca să vezi cum i-am salvat pe oameni,
Iar după atâtea canoane,
Se-nchină veseli la icoane c-au scăpat de ghinioane.
Sunt bucuros, mă simt cel mai norocos,
Și mă-ntorc pe jos acasă, victorios,
Dar curios aud un glas misterios care-mi spune:
„Vezi că drumu-i lung și anevoios,
Căile-s întortocheate
Tre’ să fii atent la fapte,
Că nu-s scuzabile nici când e vorba de dreptate
Și peste noapte riști să treci la altă parte.
Ai grijă că orgoliul nu înseamnă demnitate
Și mai ales fii atent la vanitate,
Că-i cel mai rău dintre cele 7 păcate,
Să nu uiți, nu fii naiv ca cei mai mulți,
Care nu știu că diavolul se ascunde în virtuți.
Ți-am luat tot ce-aveai, tot ce-aveai,
Haina ce-o purtai, fără ca să mi-o dai,
Victoria și gloria le iau cu mine-n Rai,
Am schimbat istoria de care îmi vorbeai.