Spune dacă dimineața nu vine,
iar eu sunt înghițit de întunericul eternității.
În acest fel al ultimelor amintiri ale lumii,
mă întreb ce fel de cuvinte
o să spun?
Stelele au dispărut în cerul pătat,
plutind departe în trecutul îndepărtat.
După sacrificiu, pământul a fost distrus,
a vrăjit un scenariu plin de răni.
Apoi puțin, puțin mai mult, plânge cu slăbiciune,
dansând, sunt înghițit de briza nopții.
Eu nu pot să iubesc din nou de la început la sfârșit,
mi-e dor de tine, o egoistă care nu poate fi salvată,
tristețea în liniștea nopții.
Viitorul care a dispărut, nu a mai rămas nimic,
scena s-a schimbat complet și zâmbește în momentul de față.
După sacrificiu, pământul a fost deranjat,
a vrăjit un scenariu plin de răni.
Apoi puțin, puțin mai mult, plânge cu slăbiciune,
dansând, sunt înghițit de briza nopții.
Eu nu pot să iubesc din nou de la început la sfârșit,
mi-e dor de tine, o egoistă care nu poate fi salvată,
tristețea în liniștea nopții.
Ceea ce mi-a spus acest coșmar, nu pot să râd
și zilnic cel de care m-am folosit, m-am folosit de cerul orașului.
Nu pot să mă întorc din nou, de la început la sfârșit,
Agățându-mă de ceva, singurătatea se pierde departe
tristețea în liniștea nopții.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de pierdere, regret și tristețe profundă în urma unui sacrificiu. Naratorul se simte pierdut în întuneric și incapabil să iubească din nou, fiind bântuit de amintiri și coșmaruri.