Clarul serii-și varsă banii,
Bruma de april e-un ciucur.
Tu întârziași cu anii,
Totuși, că ai venit, mă bucur.
Stai aici, mai lângă mine,
Râzi, întoarce câte-o filă:
E caietu-albastru, -n fine –
Cel cu stihuri de copilă.
Iartă-mi câte m-au durut,
Ca și bietu-mi dram de soare.
Iartă, iartă c-am crezut
Că ești tu-n atâți cel care…
Sensul versurilor
Piesa exprimă o bucurie reținută la reîntâlnirea cu cineva din trecut, în ciuda durerilor provocate de așteptare. Vorbitorul cere iertare și acceptă trecutul, găsind o formă de împăcare.