Către Paști când vin în sat la denie
Se-nchină lumea spre amvon
Mi-a zis popa: semeni la sluțenie
Numai c-un franțuz poet: Villon.
Unii spun că-n schimb îs om deștept
Alții că am nu știu ce în piept
Alții că știu cântece s-adune
Degetele mele dintre strune
Că de-aceea fetele de-a valma
Fruntea vin să-mi mângâie cu palma..
Numai una
Cum îi luna
Lipsă mi-i întotdeauna.
Zic și eu că trag un vechi păcat
Mult prea multor fete le-am cântat..
Și așa îmi este dat de sus:
Cânt de dorul celor care nu-s.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul și regretul unui artist, probabil un lăutar sau un poet, care cântă despre pierderea și absența unei persoane dragi. El reflectă asupra impactului pe care l-a avut asupra multor femei prin cântecele sale, dar simte lipsa uneia anume.