Lumina bate-n auriu
Și-i o răcoare domolită.
Cu ani și ani vii mai târziu,
Dar și așa sunt mulțumită.
Vreau mai aproape să te-așezi,
Ca să-ți arăt ceva doar ție:
Acest caiet albastru, vezi?
Sunt versuri din copilărie.
Ma iartă c-am fost tristă des,
Că bucurii avui puține,
Dar cer iertare, mai ales,
Că prea mulți i-am luat drept tine.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecutului, cu un sentiment de nostalgie și regret. Naratoarea își amintește de copilărie și își cere iertare pentru tristețile și confuziile din trecut.