Este gros și-nalt nespus
De-l privești de jos în sus,
Iar când urci în vârfu-i, iată,
Iașul tot ca-ntr-o covată
Până-n zare îți apare
Cu ferestre sclipitoare,
Cu uzine și cu străzi,
Cu puștime prin ogrăzi,
Mai departe viile
Mici ca jucăriile
Colorate ca lăicerul
Și-apoi norii și-apoi cerul…
Turnul ăsta multe știe –
Stă aicea de vecie;
E bătrân moșul de stâncă
Dar se ține bine încă,
Stă de ani și vremuri grele
A văzut el multe cele.
De-l întrebi, ca prin minune
Face gură și îți spune.
Sensul versurilor
Piesa descrie Turnul Goliei ca pe un martor al istoriei, oferind o perspectivă amplă asupra orașului Iași și a împrejurimilor sale. Turnul este personificat, sugerând că are multe povești de spus despre trecut.