Lui Eugen Mandric.
Punctul de pornire.
Viața-mi agitată-ntreagă e formată
Din nașteri repetate și morți în orice zi.
Desfid pe cel ce-ar spune că m-am născut o dată
Și-o dată, doar o dată voi muri.
Se surpă-n mine munții și noii munți tresaltă,
Fierb mari și seacă-n abur, mări noi din cer erup
E-o viață înnoită mereu, tot mai înaltă
În straiul strâmt al firavului trup.
Și cine-s totuși? Suntem necontenit vibrare,
Eternă căutare, foc alb pe negrul lut.
Mereu găsim frumosul din clipa viitoare
Nemulțumiți de clipa ce-a trecut.
Azi încă doar copacii au minte-mpărătească,
Mai ezităm în fapte, mai credem în minuni,
Dar noi vom fi aceia chemați să hotărască
Abstracte și concrete regiuni.
Suntem porniți să spargem ruina perimată
Și pentru asta creștem prin ani, tot mai grăbiți.
E bine să se teamă de-a noastră judecată
Cei care încă nu pot fi loviți.
Ni s-au prelins în sânge și-acum ne-aleargă-n vine
Ideile lui Lenin și dorul celor mulți,
S-au distilat în limpezi ecouri cristaline
Doinirile ce le-ascultăm desculți.
De-am rătăcit pe drumuri, de-am tras pe la podgorii,
E vinovată vârsta și gândul ne-mplinit.
Dar noi cunoaștem bine și pe răufăcătorii
Ce ne-au mințit și-un timp ne-au rătăcit.
Nu am pierdut.. În timpul acesta nu poți frânge
Carpații și nici Marea nu poți din loc s-o muți.
Dar laolaltă anii pierduți dacă i-ai strânge,
Sunt zeci de ani și mii de ani pierduți.
Dar nu-i nimic. Elanul nu poate fi ucis.
Călătoria noastră prin vreme-i mai matură.
Zburăm cu-aripi întinse, cu ochii grei de vin,
Cu amenințător tăiș pe gură.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un entuziasm nestăvilit pentru viață și schimbare, chiar și în fața dificultăților. Vorbitorul își afirmă hotărârea de a lupta pentru idealurile sale, depășind obstacolele și înfruntând nedreptățile.