O-hi, o-hai,
călăreții cântă pe cai,
caii aleargă pe mare,
spre sfintele apei hotare.
O-hi, o-hai,
călăreții au guri devastate
de sare și de libertate,
de goană spre rai.
O-hi, o-hai,
vin în sens invers alți cai,
cu alți călăreți în șei,
extatici și ei.
O-hi, o-hai.
Doamne, de nu-i îndemnai!
Pe la amurgul ciudat,
niciunul n-a mai cântat
o-hi, o-hai…
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie mistică pe mare, călare, spre un tărâm necunoscut, posibil rai. Călăreții, inițial plini de entuziasm și libertate, sunt confruntați cu un amurg ciudat care le curmă cântecul, sugerând o pierdere sau o transformare.