Am visat azi-noapte sub pleoapele verzi
Somnul de stofă al unui ins șters.
Arbori nătângi, plini de fructe și frunze,
Înlocuiau arborii cu inimi neunse.
Și era lumină, și era lumină
Ca-ntr-un pahar cu ceai în care-a explodat o albină.
Hei, ziceam. Și mai mult n-am grăit,
Purtam în frunte un ochi liniștit.
Dar astupam fereastra să nu se audă
Cât îmi e de ciudă, cât îmi e de ciudă..
Sensul versurilor
Piesa explorează un vis straniu și simbolic, plin de imagini neobișnuite și un sentiment de alienare. Vorbitorul exprimă un sentiment de ciudă și frustrare, încercând să-l ascundă de lumea exterioară.