Știu de pe-acum ceasul acela în care
voi scotoci după tine, prin zece sertare,
ca să-i pot spune cuiva cât de mult am iubit
în tinerețile mele.
Multe scrisori voi avea, și fotografii,
teancuri de mimici, gesturi strivite de vii,
și, printre ele, mâinile mele foșni-vor
searbed ca frunzele vechi.
Dar am să spun, am să spun cum zâmbeai lângă mine
buzelor mele de-atunci, dulci și veline,
și cum știai că vom fi împreună mereu,
veșnic (sau până la moarte).
Și am să spun că aveai câte-un profil,
care-și pierdea în lumină hotarul fragil,
ochii pestriți ca două ghize imense,
prinse în ploaia de-april.
O să mă laude-acela, fără-ndoială.
« Da, ai trăit o frumoasă iubire de gală.. »
Eu voi închide sertarele. Știu de pe-acum
ceasul în care..
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra amintirilor unei iubiri trecute, anticipând momentul în care naratorul va rememora acele clipe. Tonul este melancolic, concentrându-se pe frumusețea efemeră a tinereții și a relațiilor.