Coastele mele ascund
o inimă sumbră.
Rămâi în aur rotund.
Nu intra-n umbră.
Nu deveni aproapele
unor zone funebre.
Rămâi pe clapele
dulcilor mele vertebre.
Pe coastele mele de soare,
acolo, rămâi,
pe suprafața strălucitoare
a mângâierii dintâi.
Sensul versurilor
Piesa explorează o relație intimă, unde naratorul își protejează vulnerabilitatea, invitând partenerul să rămână în zona sigură și luminoasă a afecțiunii, departe de zonele întunecate și dureroase ale existenței. Este o pledoarie pentru menținerea unei conexiuni pure și strălucitoare.