Tânărul cu pietrele, tânărul care știe totul
(cum se construiește o corabie,
cum se gătește supă de broască țestoasă,
cum se mătură o suprafață de sare,
cum se înrămează un peisaj natural),
tânărul acesta mă iubește foarte tare
și mă invită zilnic la bal.
Eu nu am pietre.
Eu nu știu nimic.
Eu am rămas fără întâmplări.
Eu din zațul galben al verii
nu mă mai ridic.
Eu nu mai am corăbii.
Nu am dor de ducă.
Dansul ca un șarpe-mi doarme la picioare.
Eu am ochi de sare
în care privirea se-usucă.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de melancolie și incapacitate de a răspunde la o invitație la iubire. Protagonista se simte lipsită de resurse și energie, incapabilă să se ridice la înălțimea așteptărilor și să participe la dansul vieții.