Tot îndulcind, îndulcind
muchiile naturii,
am obținut frumosul glob pământesc,
dar am pierdut munții, pădurile,
și celelalte reliefuri.
Ce să fac eu cu această perfecțiune
care a astupat râpele
și a sleit orice diferență de culoare?
Închid ochii și ating globul cu degetul,
la întâmplare.
Poate că am nimerit un om,
poate că l-am nimerit drept în frunte.
Încerc oceanul cu degetul,
nu simt nici răcoarea
nici mușcătura rechinului.
Ce să fac eu cu această perfecțiune
tăcută, închisă în cei doi antipozi
ai iubirii de sine?
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dezamăgire față de o perfecțiune artificială obținută prin uniformizarea și pierderea diversității naturale. Vorbitorul se simte deconectat de realitate și incapabil să mai perceapă emoțiile și senzațiile autentice.