Miros de odaie rece.
Mobile cu iz de morgă.
Scârțâie și nu mai trece
patul – raclă și remorcă.
Eu, fierbinte de iubire,
adormind în gând cu tine,
în hotel cu voci străine,
în orașe cimitire.
Și a doua zi-n lumină.
Ochelarii tăi – atât.
Și peronul mohorât.
Și peronul mohorât.
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentul de singurătate și dor într-un context provincial, posibil în timpul unei călătorii sau după o despărțire. Imaginile evocă un sentiment de melancolie și pierdere, accentuat de amintirea unei persoane dragi.