Panseaua, fioroasa floare
cu ochi, cu gură, cu mustăți,
multiplicată în portrete
de-un palid grădinar năuc,
din tribul tău, crepusculare
culori de spaimă îmi arăți
și văd sprâncene violete
și-orbita goală o deduc.
Sensul versurilor
Piesa descrie o viziune înfricoșătoare cu plante antropomorfizate, creând o atmosferă de coșmar și groază. Grădinarul palid pare să fie prins într-o lume vegetală distorsionată, unde frumusețea florilor se transformă în spaimă.