În cuie străvezii sunt răstignit
pe crucea spațiului și-a timpului.
Totul e
să-mi fie rănile elastice,
și, conștientă, respirația,
și, geamănul, din când în când,
să o transforme-n vers!
Sensul versurilor
Poezia explorează sentimentul de a fi prins în coordonatele spațiului și timpului, sugerând o stare de suferință și transformare. Rănile devin elastice, iar respirația conștientă se transformă în versuri, indicând o capacitate de a găsi expresie și sens în mijlocul durerii.