Martorul cilindric, martorul sferic,
și-i de-ajuns să cadă totul-n întuneric,
jurații să-și piardă părerile lucide
și să nu mai știe
cine pe cine a ucis,
cine pe cine va mai ucide
și sentința să se amâne sine die,
într-o confuzie de pe veșnicie.
Numai victima și asasinul știu exact
ce roluri au, de la primul la ultimul act.
Sensul versurilor
Piesa explorează complexitatea crimelor și a justiției, unde adevărul este greu de găsit, iar rolurile victimei și ale asasinului sunt clare doar pentru ei înșiși. Sentința este amânată într-o confuzie eternă.